M-am trezit cu vecinătatea unui drum cunoscut în minte. Eram pe malul întins al plajei, în Constanța, și contemplăm în lumina soarelui, dimineața, linia infinită. M-am gândit instant la frumoasa Elveție, pe care am vizitat-o de curând, la fel de mărginită de un mal, cu o priveliște ce-ți taie întreaga răsuflare.
Dincolo de linia apei, în zare, muntele se conturează blând, iar privirea ta rămâne înmărmurită: ce poți admira mai întâi?
Ar fi multe de povestit, multe de descris, însă cu simplitate spus, elvețienii își venerează peisajele, tradițiile, produsele și întreaga cultură a trăitului în armonie cu sinele lor (sau cel puțin asta arată), o mândrie complentativa a țării lor. Este lesne de înțeles că au și cu ce.
Departe de linia apei, în munți, situația stă un pic diferit. Înțelegi, odată ajuns sus, cum poate fi descrisă simplu, libertatea. De la o alunecare pe pârtie, la savurarea unui produs specific elvețian, încântarea se prezintă sub forma recunoștinței in fața frumuseții peisajului.
Mai jos, în sătucul elvețian, timpul a stat în loc. Înfrigurați de-a dreptul, lemnul din care sunt construite locuințele celor ce trăiesc aici, te fascinează întrucât par căsuțele unor personaje din povestiri, mici și fragile, în contrast cu viața ce poate să fie adesea grea în sânul muntelui.
Priveliștea mulților te călăuzește de pretutindeni. Aproape că începi să înțelegi „izolarea” pentru care sunt cunoscuți elvețienii, pentru retragerea lor din lumea agitată în intimitatea fericită a locuințelor, cu priveliștea protectoare a munților.
Ai fi tentat să crezi că nu ai nevoie de mai mult, însă sunt și elvețieni care preferă agitația orașelor. Ciocolata și brânzeturile lor te vor convinge, indubitabil să le treci pragul iar, cât de curând, visând la echilibrul perfect dintre frumusețea priveliștilor și răceală aparentă a locuitorilor.
Vă invit la visare, iar aceasta e doar o micuță parte din ea. Elveția e fascinanta..
P.S. Poze din galeria personala
luizapuia 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.