Furtuna de zapada afara, pe drum..(part 1)

a9d1cd567b6f24e4b2ed1425eaf5af0b

Se supuse, lasandu-se prada ninsorii. Puzderia alba de fulgi se potolea in preajma caldurii ei, topindu-si inversunarea cu care pica, definitiv. In fata ochilor ei doar drumul alb, fara repere; in sufletul ei o nesperata liniste calda, pe care o constientiza prea putin. Era insa prezenta: ningea viscolit. Pasea cu pasi adunati, ocolind doar in trecere baltile de noroi ce se pastrasera inca intacte in urma dezghetului. Se succedeau ametitor fenomene menite sa-i deruteze stapanirea cu care facea fata capricioasei directii, in aerul rece al iernii. Larma strazilor si a nemultumitilor afectati de indrazneala inoportuna cu care zapada pusese stapanire pe sosea, ii inversuna trecerea. De ce sa se abata din drum? Ce ar fi intalnit in locul furiei dezlantuite si-a resemnarii justificate in fata dezghetului? Isi continua, neafectata, drumul. Pasii ii patrundeau si acum hotarati in omatul proaspat, culcandu-l fara mila. Dar mai era drum de parcurs si seara se grabea sa si faca simtita prezenta. Intuneca gradual linia nestrabatuta a orizontului, invaluita de nuantele fumurii ale norilor ce se contopeau una cu alta, in departare..

Se opri brusc, ametita de graba cu care pasii neintelesi o ghidau intr-acolo. Acelasi drum stiut, aceeasi nerabdare inconstienta ce o cuprindea lacoma, de fiecare data. Candva se regasea in furtuna zapezilor de pe strada, in ritmul alert cu care fulgii se perindau prin vazduh si se oprea ca s-o admire. Se framanta un rastimp ca mai apoi, sa izbuteasca sa treaca fara s-o simta. Ii ignora chiar si pe fulgii ce dispareau, induplecati de caldura. Daca l-ar fi zarit, s-ar fi intors iarasi din drum, fara sa stie. Ar fi mizat pe furtuna cetoasa, s-ar fi acuzat iarasi pe sine, neiertatoare..Dar nu!! Numai un an trecuse de cand pasii lui..

–VA URMA–