Alerg mai tot timpul..

bca7266a9e11f44983f3f499171f5270

Revin tot timpul la acea stare de adanca inconstienta in care nu pot sa mai simt nimic. Traiesc franturi din ceea ce nu demult, sufletul meu reusea sa traiasca plenar. Ma simt partasa la sentimente si vorbe pe care, stiu ca nu le-am trait. Am putut, numai, sa mi le imaginez in trecere. Sa ma intreb fara rost, ce simtamant sau imbold m-a tinut departe de ele. Cum ar fi fost daca, intr-un moment de profunda abandonare, m-as fi lasat coplesita de ele? Probabil departe..de tot ce inseamna acum.

Mi e teama, de cele mai multe ori, de mine. De cum reuseste cu atata facilitate o vorba sa adanceasca, in timp, un tumult de ganduri ravasitoare. De o simpla convingere care, odata insusita poate sa schimbe in bine sau rau perceptia altui suflet din jur. Si cine este persoana aceasta din mine pe care o priveste dintr-o oglinda, o lume intreaga? O oglinda pe care, nici intr-un secol adapostit intr-o viata umana, n-ar reusi s-o redea, clara si  limpede, pe intelesul celor din jur. Vorbele mele se amesteca, pe alocuri, prind un contur separat de momentul prezent. O multitudine din ele se risipesc iar altele dainuie. Unele nu au, simplu, loc sa insemne mai mult..

Toate acestea stau scrise, iar eu le citesc retraindu-le, privind peste umar  la ninsoarea din drum.

Cumva, ma caut pe mine. Ma regasesc si ma pierd. Alerg mai tot timpul…”

Usa se deschide cu scartait surd, aruncand inauntru vant rece, de iarna venita la timp. Se apropie ganditor, ezitand parca sa spuna ca s-a grabit sa ajunga. Sa fie acolo..

-Te rog sa ma lasi, ii spun, obosita de gandul ca va trebui sa dau explicatii pe care, nici la nevoie, n-as vrea sa le caut acum. Imi zambeste bland, la fel de stapan pe sine. Intelege probabil, sau incerca sa descifreze mesajul pe care, in zadar, incerc sa-l ascund. Paraseste de indata odaia. Nu vrea sa ma supere, sau poate ca oboseste si el sa mai spere..

A doua zi, soarele s-a ridicat cu mult deasupra zapezii inghetate din drum. Incerca si el, cu deznadajduita forta, sa lupte impotriva inghetului. Ori poate ca inserarea si frigul de peste noapte il amutesc, facandu-l sa se retraga invins, fara forta ori dorinta sa lupte.

Ma trezesc obosita si coplesita de iarna din jur, din incapere, din fereastra opaca si mai apoi din sufletul meu. Simt deznadejdea solara si neputinta pe care, din multe si diverse motive, timpul se incapataneaza sa le faca pe toate sa stea, infrigurate, in mine..

 

Anunțuri

3 gânduri despre „Alerg mai tot timpul..

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s