Drumul ce duce la el..

312ff3cdd7d36dc4cacd61a832038349

Am ajuns in impasul in care, chiar daca as vrea sa ma ascund oriunde in lume, stiu ca privirea ta m-ar gasi, singura, sorbind dintr-o cafea interzisa, cu ochii zgaiti intr-un roman fantezist. M-ai gasi, poate, nedumerita. Ori cu ochii in lacrimi, tradandu-mi alaturi de personajul iubit, suferinta si deznadejdea neimplinirii iubirii. As zambi mult. Si as incerca sa imi inlatur in fuga din lacrimi, ghicind ca in jurul meu s-au strans, pesemne, suficiente semne de intrebare meschine. I-as linisti simplu, straina, iar tie ti-as arata dintr-o privire scaunul din fata locului meu de refugiu. Ai stii ca n-as vrea sa mi te asezi, deocamdata, alaturi. N-ar fi necesar sa-ti descriu, folosindu-ma de frazele lungi si de argumentele care mi-au fost, de cele mai multe ori in final, inutile. Expresia fetei mele ti-ar spune totul. Nedumerirea ta initiala s-ar risipi ca prin farmec, facandu-te chiar si pe tine sa te intrebi daca a existat vreodata, in ceea ce ma priveste pe mine. Te-ai amuza iarasi si iarasi, in liniste, lasandu-ma sa imi termin cafeaua racita de multe suspine..

M-as distanta fara prea multe eforturi de restul. M-as adanci intr-o lume in care si cele mai negre din vise sunt plamadiri ale frumosului, in care orice emotie negativa se intoarce, ca o reflexie distorsionata, inmiit mai stralucitoare si buna. Si nu m-as teme ca sa revin la o asemenea realitate aspra, ca cea din jurul nostru. Ai fi prezent, langa mine, intr-o incapere materiala, desprinsa din spatiul cu care rutina i-a alungat si pe restul, purtandu-i intr-un mirific spatiu al pierzaniei si deopotriva, al refugiului. Am fi cu totii complici. Am unelti, fara prea multa truda la deserviciul pe care, timpul ni l-a facut, fara mila. Ne-am zambi trist..

Am urmari cum in jurul nostru s-ar tese intregi, plase de idealuri. Si de povesti. Si de cam tot ce ii trebuie unui suflet asemanator cu al nostru sa evadeze, in siguranta, din realitate. M-as lega iar de-un motiv inutil, ca sa rastalmacesc fara voie povestea pe care am scris-o amandoi si care, nu se gaseste, pana acum, in paginile niciunui roman cunoscut..

M-as posomori crunt, ca ma apoi sa-mi revin, fara imbold, de cum ti-as simti buzele calde pe obrajii mei reci de infrigurarea calma, inca prezenta, a iernii. Si mi-as dori sa te fac sa intelegi ca daca ar exista o culoare mai vulgara pentru flori, aceea ar fi fara prea mare sfortare, culoarea rosie. Te-as pedepsi fara sa fie nevoie sa-ti spun, abandonandu-te in detrimentul lecturii. Si-al oricarui impas care n-ar deservi culorii rosii. Te-as face s-o simti asa cum este ea prezenta la mine in suflet, fara sa fie nevoie s-o mai contesti..

Te-as scuti de raspunsuri, la fel cum te-as scuti de dorinta de a-mi pune intrebari. Ti-as scrie scurt, o adresa fictiva care te-ar aduce la mine, dintr-o clipire. Si fara versuri sau alte insemnari, ti-as spune ca : „n-ai cum sa nuantezi fragilitatea molatica a florilor, de orice fel. Ci poti doar sa privesti cum mirosul lor imbie pieptul unei femei indragostite, eliberand in aer, ca prin farmec, drumul ce duce la el”..

Anunțuri

8 gânduri despre „Drumul ce duce la el..

  1. „M-as adanci intr-o lume in care si cele mai negre din vise sunt plamadiri ale frumosului, in care orice emotie negativa se intoarce, ca o reflexie distorsionata, inmiit mai stralucitoare si buna”.
    Un lucru pentru care lupt, un lucru pe care sper sa pot sa il fac intr-o zi. Sa fiu o oglinda frumoasa…

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s