Azi scriu despre nimic..

a820428332a182c097e1097224af657a

Incep prin a descrie o strada. Ii colorez cenusiul si harmalaia sub stropii de ploaie. Ii dau si simtire, ii dau si refugiu. Ii dau si pamanteanul pe care sa-l fericeasca. Ii pun neliniste si chiar dorinta sa reuseasca sa se gaseasca pe sine. Si chiar ii atribui, in cazul in care inca mai spera si cauta, o jumatate. Frumoasa, senina si blanda precum o zi calduroasa de vara. Ii dau nenumarate motive sa rada. S-o caute, sa si-o doreasca. S-o aiba alaturi la bine si rau. Sa vrea s-o iubeasca. Sa nu mai strabata de unul singur pe strada dinadins creata doar pentru el..

Azi nu mai vorbesc despre asteptare si teama, sau despre aspecte ce intuneca un peisaj atipic de iarna. Le simt cam pe toate la fel. Am invatat sa ma bucur de ele. Sa le primesc dupa cum isi doresc sa se insiruie. Sa caut tot timpul „strainul” din mijlocul strazii si sa-l asigur ca este numai in trecere..

Azi nu ilustrez, sub orice forma, dorinte. Nu imi doresc sa marginesc, vreo inchipuire straina, absenta din peisajul prezent. Pot sa o desprind, fara prea mare efort, din realitate. Din orice zi mai ploioasa ca restul. Din orice clipa in care un „strain” se resimte, ingandurat si coplesit, fara voie, de multe intrebari fara raspunsuri. Pot sa-l asigur ca nu este singur. Ca sunt tot mai multe strazi si tot mai multe suflete care alearga sau merg, singure, in voie, pe strazi coplesite de ploi. Ca sa gaseasca un pic de caldura, in orice reper..

Anunțuri

11 gânduri despre „Azi scriu despre nimic..

  1. Very nice!
    Iar poza e ca o fantazma… cu voia ta, am sa incerc o digresiune, pe marginea ei:

    Ploaia tropaie, nervoasa, cu toata forta picioruselor ei, mai ceva ca o armata de omizi cotropind o frunza de brusture. Chiar si bicicletele lasate pe marginea drumului incep sa semene cu lotcile de pe malul Dunarii.
    Il vedeam clar in fata, de ceva vreme, poate dinainte sa cotesc spre dreapta. din ce in ce mai fix, stie ca trebuie sa ne intalnim azi. Incep sa fiu tot mai convins ca picaturile mari ce i se preling de pe umbrela se sparg mai zgomotos pe caldaram. Nu pot sa nu ma intreb de ce trebuia neaparat sa ploua in halul asta tocmai azi.
    Poate nu v-ati prins, in fata mea e trecutul. si chiar daca ar ploua de o suta de ori mai tare, AZI trebuie sa ne intalnim, el si cu mine. Nenorocitul are portofelul meu…

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s