Ochi blanzi, intr-o lume de gheata..

mmm
N-ar sti sa spuna multe. N-ar vrea sa te infurie cu nimicurile pe care le considera, solemna si tacuta precum o icoana, importante a fi stiute. Nu vrea sa poposeasca in calea ta, ori sa te incurce in vreun fel. Ci doar sta resemnata in lungul drumul si asteapta, sa privesti in directia ei si sa o vezi..ca inca e prezenta.
Priveste si asculta. Isi aminteste cu drag vreo frantura de emotie pastrata inca vie, ori nu se gandeste la nimic. E mare taina ce-i ascunde sufletul. Cantareste cu grija resemnata, parca, frunzele rascolite de vantul tomnatic, in lungul drumului. Se infioara cand acesta ii agita, in graba, cele cateva suvite de par stravezie, iesite cuminti de sub basmaua ponosita. Zambeste ca unui gand inteles numai de ea, ca mai apoi sa privesca in liniste la jocul frunzelor, la culorile cenusii ce i-au acoperit in graba trotuarul din curte, infrumusetandu-l. Ascunde o resemnare tacuta, complice la sirul lung de zile ce s-au scurs grabite si care au abandonat-o fara mila pe un traseu incert. Senectutea i-a luminat ochii tristi, pe ai caror gene s-au scurs probabil multe lacrimi si suferinte, de fericire ori de tristete amara. S-au sters cu toate de pe tenul ridat, lasand in urma lor bunatate resemnata..si caldura. O privire calma ce tradeaza atat de multa mangaiere si care poate, fara vreun prea mare efort, sa te linisteasca. Nu asteapta nimic si nici nu stie sa ceara. A invatat probabil ca timpul este scurt, ca minutele se succed ametitor intr-o lume fara liniste si ca probabil ai fost si tu acaparat de intelesul naucitor pe care adesea lucrurile, nu il au. Si te obosesti, ca si ea in anii tineretii, sa-l descoperi. Ar putea, cu un sfat, de i-l-ai cere, sa-ti curme atatea neajunsuri sufletesti si frustrari. Sa te asigure ca linistea, siguranta si poate chiar dragostea, nu ti le poate da nimeni, si nici lua atunci cand le gasesti..
Dar nu indrazneste sa te tulbure, nu-si doreste sa devina pentru tine vreo greutate. Sta resemnata si cuminte cu singurele amintiri pe care le mai are intacte. N-ai stii sa spui daca plange sau rade, caci ochii ei sunt un intreg amalgam de emotii sincere care se topesc gradual, in calea toamnei, care iarasi i-a infrigurat trupul marunt, acoperindu-l cu stropii de gheata ai nepasarii..si frigului.

Anunțuri

5 gânduri despre „Ochi blanzi, intr-o lume de gheata..

  1. Reblogged this on Șapte zaruri and commented:
    Tristetea aduce frumusete…uneori in ochii ce stiu sa aprecieze viata, cu bune si rele… Fericirea nu poti sa o descrii, decat cu fragmente si silabisind emotii. Uneori, tristetea o intrece… si are mai multe cuvinte de expresie ca aceasta. Viata fiecaruia este un Ying si Yang, depinde cum reflectia sufletului tau il poate balansa. Madalina

  2. Interesanta postare. Totusi, am descoperit ca tristetea poate denota un mod in care am fost invatati sau ne-am obisnuit sa gandim. Este o alegere pana la urma la fel ca si anxietatea, depresia etc. Poti in acelasi timp sa apreciezi ca esti viu, ca ai o natura superba in jurul tau care te hraneste si nutreste. Ca vezi oameni frumosi in jurul tau si ca uneori interactionam. Noi suntem intregi ca fiinte si poti sa te simti singur printre ai tai sau poti sa te simti bine cu sau fara ei, fiind o persoana cu un spirit si o mentalitate deschisa dar independenta.

    Mai mult, ne putem alege emotiile pe care sa le simtim pentru ca suntem liberi sa alegem modul in care gandim. Tiparele de gandire de multe ori au fost transmise din mediu deci nici macar nu ne apartin. Asta inseamna ca putem oricand sa alegem sa gandim diferit. In consecinta vom simti diferit.

    Interesant este ca tristetea si emotiile negative ne scad nivelul de inteligenta, creativitatea si imunitatea adica exact ceea ce ne ajuta sa gasim solutii si sa iesim din situatia nefavorabila.

    Este nevoie de compasiune si intelegere dar esenta spiritului este tocmai acea pe care ai surprins-o cu modestia, autenticitatea si autonomia sa. Multumesc pentru aceasta postare induiosatoare.

    • Eu multumesc pentru aceste cuvinte frumoase!! 🙂 Cred ca si cea mai ascunsa urma de tristete se poate privi frumos, numai cu conditia ca, desigur, sa se gaseasca in armonie cu acea esenta a spiritului de care ai amintit!! 😀

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s