Eu definesc „normalul”, la fel ca si tine.

a95c03997ee49450cb40c51ba9efdd8d

As vrea sa intampin orice caracter, cu o insemnare scrisa. Sa stiu atunci cand intalnesc in drumul meu, ca va urma ceva, ca nu va fi nimic la voia intamplarii. Ca nu va fi ascuns in spatele infatisarii lui, si-a zambetului larg, si-a vorbelor. E imposibil, caci realizez ca doar de noi depind urmarile.

Este „normal” doar ceea ce imi face mie bine, sau tie, de la caz la caz. Nu poti sa limitezi cuvantul brusc, ori sa incerci sa-l incadrezi in randul celor ce ar trebui sau nu facute, socotite a fi juste..

Nu poti sa simti in locul altcuiva, nu poti sa judeci ceea ce a izbutit sau nu sa faca. Si-a definit „normalul” singur, prin alegerile sale, in detrimentul asteptarilor pe care ti le-ai formulat. N-ar trebui sa ne raneasca alegerile lor. N-ar trebui sa le ingradim „normalul” din alegerile lor justificabile. Dar ne ranesc de mult prea multe ori dorintele si asteptarile..

N-am reusit sa inteleg nicicand, ceea ce unii socotesc ca e „normal”. Este normal sa speri, este normal sa iti doresti cu adevarat, este normal sa nu-i ranesti pe cei care-ti sunt dragi. Dar ce te faci cand tu-ti doresti sa fie altcumva, acest „normal”? In fata cui raspunzi, de fapt?

As vrea sa-ti ilustrez, familiar, asa cum suna el cu adevarat. Nu reusesti mereu, deci e „normal” ca sa „gresesti”. Si lumea-i plina de judecatori, caci e „normal” sa judeci..

..si greu sa intelegi.

Anunțuri

17 gânduri despre „Eu definesc „normalul”, la fel ca si tine.

  1. Starea de normalitate este o instituție a propriului sistem de valori, a propriei gândiri. Ceea ce pentru noi este normal poate fi anormal pentru alții.

  2. Uite ceva de etimologia cuvantului „normal”:

    http://www.etymonline.com/index.php?term=normal

    „Norma” … pare in legatura cu regulile, cu regulile comune … cum ar veni ceea ce considera mai multi ca fiind o regula. Adica se distruge individualul in favoarea „comunitatii” … ca doar comunitatea poate supravietui mai usor decat individul.

    E … doar niste ganduri … pe marginea „normalului”.
    Oricum imi place ce ai scris 😛

  3. „Normalul” ne oboseşte pentru că ne dă indicaţii scenice pentru alt rol. Nu suntem noi cei care ne străduim să fim normali, ci altcineva. De exemplu, eu pot fi normal din concepţia lui Luiza. Sau din a unui alt cititor. Dar un comentator poate să mă urască pentru că nu sunt normal în concepţia lui. Fereşte-ne, Doamne, din a fi normali! Bun articol!

  4. Cred că normalul este la granița cu legalul. Cu ceea ce e bine să faci și ce nu e bine să faci. Și toată asta are legătură directă cu conștiința fiecăruia. Dar din păcate conștiința diferă de la om la om.

  5. Dacă citesc tot ce scrie mai sus(articolul + comentariile), vreau să vă adresez o întrebare: „normalul” este sinonim cu „obisnuitul”?, sau pur și simplu normalul este exact cum îl definim noi.

    Multumesc

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s