Un mesaj simplu, dar complicat.

Imagine

Au trecut cateva minute bune de cand stau si astept, cu ochii pironiti spre usa. Se prea poate sa fie deschisa involuntar de curent, ori de vreun musafir nepoftit, care cu siguranta nu realizeaza inoportunitatea deciziei sale. Ma retrag incurcata, in speranta ca rutina cotidiana ma va rapi, cu folos, din gandurile ce nu-mi dau pace. Ma pierd printre cuvinte. Incerc sa definesc din asteptari si sa le articulez frumos, cuminti si potrivit asezate la locurile lor. Simt nevoia sa-mi stea la indemana, pregatite, ferite de navala gandurilor.

Se deschide usa brusc si inghet, naucita de intarzierea pe care o au  gandurile mele in raport cu rapiditatea evenimentului. Astept sa recunosc figurile care stau in usa, bulversand circulatia continua, din fiecare zi. Le recunosc, caci in trecut, cu greu le-am transformat in amintiri atemporale formarii mele. S-au perindat cu indrazneala, atat cat le-am permis. S-au aratat de multe ori distinct de cum mi le-am imaginat, caci le-am dorit cu mult mai mult de cat s-au potrivit. N-au reusit sa fie numai trecatoare, dar au si semanat in urma lor, incertitudini, teama..

M-am avantat sa o inchid. Nu de alta, dar curentul facut de pozitia lor in pragul usii ma deranja, recunosteam simtitoarea indrazneala cu care vantul ma infrigura, a nu stiu cata oara. N-aveam sa mai culeg nimic din ce a fost.

Ma linistesc, imi domolesc incertitudinile si zambesc. Cu siguranta stiu ce nu imi mai doresc! Ma las atrasa in haosul cu care zilele se intrec una pe alta, in avantul aproape nefiresc pe care anii il au, disparand mai repede de cat am reusi ca sa clipim. S-au dus intr-o secunda..

In tot acest timp, de cand incerc sa inteleg cam cum stau lucrurile, multe alte chipuri s-au oprit in usa, de multe ori doar ca sa ma intrebe de ce o las deschisa, caci s-a facut prea frig. Le-am raspuns vag, fara sa le surprind reactia: Nu am deschis-o eu, ci timpul..

Mai departe, lucrurile ar trebui sa stea cu mult mai simplu, insa.. Ma aflu in incertitudinea de a defini prezenta pe care doresc sa o gasesc in pragul usii. Astept ca ea sa se decida, sa inchida usa fara zgomot ori trantit ca cei de mai-nainte. Astept sa randuiasca timpul. Intr-un cuvant: sa stie ce e de facut, caci eu, sunt naucita. E tot mai multa galagie in jur, iar oamenii vorbesc prea mult si nu-si mai spun nimic. Se pacalesc, se-ascund in spatele cuvintelor. Doar pe putini ii mai acopera. Pe altii, insa, ii adeveresc intentiile sincere, sincronizate cu cuvintele. Sunt tot mai rari, la fel ca si sperantele..

Un soare orbitor ma trezeste din amorteala, captandu-mi postura incordata. Ii zambesc fara sa-i inteleg caldura. N-o potrivesc, nu caut s-o explic prin vorbe. Inchid doar usa camerei si-o las in voie, sa ma cuprinda. Nici n-as putea sa o opresc. Mi-a fost atat de frig..

Anunțuri

3 gânduri despre „Un mesaj simplu, dar complicat.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s