Ani grei in calea timpului..

Imagine

Ne dorim mereu ca inceputurile sa fie fara de sfarsit, dar bariera timpului sfideaza asteptarile, curmandu-le. Surprindem doar o insiruire nevoita a zilelor, a orelor ce trec greoi in defavoarea noastra, lasandu-ne prea des fara raspuns, ghidati involuntar de „soarta”. Cat de naivi! Ne pierdem cate un pic in fiecare zi, doar ignorand insemnatatea clipelor..

I-am surprins adesea tinandu-se de mana, pasind pe strada bulversata de agitatie. Mainile lor calde se intrepatrundeau, ghidandu-i masinal spre destinatie. Nici urma de neliniste in suflete, ci doar un calm naiv intiparit in ochii blanzi. Asfaltul rece ai iernii se umplea de urme impregnate in omatul proaspat. Greoi insa fidel, trupurile lor se sincronizau in mers, instinctiv. In urma lor doar anii grei si truda zilelor apuse..
I-am vazut durerea din ochi si deznadejdea cu care se desprindea de speranta. Pe chipul imbatranit de ani grei se scurgeau lacrimi. Treceau cu greu de pometi, se adanceau in straturile tenului ridat, stingandu-se. O urmarea cu privirea, incercand sa-i surprinda gesturile si sfortarile impomovarate de durerea vizibila. Se sfarsea sub ochii lui, inevitabil..
Si-ar fi dorit sa-i curme suferinta, caci timpul lor fusese depasit, iar granitele lui descoperite. Isi osteni cu greu din lacrimi: pricepuse. Un zambet abatut ii contura figura trista. Iubirea lor sfidase timpul, dezarmandu-l..

Anunțuri

16 gânduri despre „Ani grei in calea timpului..

  1. Bună, Luiza! Am observat, cu nedisimulată satisfacție, că te-ai abonat la blogul http://comicultural.wordpress.com , blog pe care eu l-am creat la un moment dat. Numai că l-am încremenit în proiect. Blogul oficial, pe care scriu ori de câte ori sunt bântuit, este http://comicultural.blogspot.ro/ . Pe coloana dreaptă există opțiunea ”Abonează-te”. Decizia ta…Oricum, sunt onorat.
    Observ în scrierile tale un soi de romantism reconfortant. Nuanța verzui-albastră (așa o percep eu) de pe margini accentuează sentimentul.
    Eu sunt varianta inversată: blogul meu e de un roșu răscolitor, pentru că eu, când scriu, implic energii interioare care mă consumă psihic. La tine, găsesc o pace interioară, nu știu dacă te interpretez corect, dar așa simt. Pe curând!

    • Multumesc, interpretarea este mult apropiata de realitate, fara a ignora implicarea de orice natura care, nevoit, consuma psihicul, eliberandu-l :-). Cu siguranta „follow” va urma discutiei, cu multa bucurie si recunostinta vis-a-vis de cuvintele asternute.
      O seara deosebita, Luiza 🙂

  2. Scriitura ta e bizar de matură. Nu știu cât simți tu din senectutea personajelor, la puținii ani pe care i-ai adăugat vârstei. Nici eu nu vorbesc din postura vârstei a treia și recunosc că am evitat să scriu despre bătrânețe. Aplaud generozitatea cu care ai alocat spațiu senectuții, la o vârstă la care cititorii s-ar aștepta doar la texte despre prima iubire, relațiile de cuplu sau dezvoltarea personală.

    • Cred ca e un sambure de adevar in orice scriere, caci nevoit, inconstient, ne descoperim prin ele. Unele sunt personale, iar altele vazute in ochii altora. M-am temut ca nu voi reusi sa redau durerea din ochii de mai sus. Sunt convinsa ca doar niste cuvinte, oricat de multe si fidel oranduite, n-ar reusi sa decrie intocmai sentimentele amintite..

  3. E foarte bine ce ai făcut, sper că nu a sunat ca o critică. Experimentează. Identifică-te cu experiențele altora, încearcă trăiri empatice cu ceilalți. Trăiește-ți și propriile experiențe, cu doza de realism necesară.
    Cele mai multe bloguri sunt fie telenovelistice, fie exhibiționiste, fie fade. La tine găsesc un echilibru pe care îți urez să îl păstrezi.
    E foarte bine că traduci în cuvinte atâtea percepții. Asta încerc și eu, când găsesc răgaz. Încerc să trec dincolo de aparentele bariere ale limbajului. Să exprim inexprimabilul. Sună idealist. Dar nu-mi place să-mi țin creierul odihnit.
    Nu am fost didactic, sper. Succes!

    • Nicidecum! Nu am interpretat-o ca pe o critica, ci din contra! Cuvintele au un mesaj clar ce nu pot avea decat o latura motivanta, productiva in privinta scriiturilor viitoare! 🙂
      Va multumesc, sper ca si pe viitor sa ma incadrez in acest tipar si sa reusesc, pe cat posibil, sa redau cuvinte pe chipurile ce au amutit, lasand loc indiferentei si altor trairi potrivnice, sau din contra, sa le redau in deplinatatea frumusetii lor. 🙂
      O zi deosebita,
      Luiza.

  4. Mi-a fost dat să văd și eu câteva cupluri de 80+ ani care încă se țineau de mână și stăteau pe bancă în parc. Nu cred că există vreun secret în afara faptului de a te bucura de micile bucurii ale vieții 😛

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s