Ei doi..si un tren.(part 3)

b99693ebe0b2ac28fc2498bc4bb01121
Stropi de ploaie ating obrajii inaspriti de vantul rece, inviorandu-i. De sub umbrela stravezie apare un zambet. Se fereste cu greu de ploaia ce a pus stapanire pe peronul prafuit al garii, inlaturand cu mare grija urma pasilor lasati in colb. Priveste absent catre peronul cufundat in liniste si se cutremura cand scartaitul rotilor surprinde linistea adormita a peronului, trezind-o. O tulbura..caci trenurile isi urmeaza masinal traseul, lasand in urma lor prea multe asteptari, prea multe gari pe care mai apoi le uita, ducand departe dorul si aducerile aminte. Sunt trenuri care vin si care iarasi pleaca, prea nestatornice si inselatoare, dar sunt si trenuri ce ajung in inima peronului, acolo unde mai tot timpul cineva asteapta, pe altcineva sa vina. Pe ea nu o asteapta nimeni.
Paltonul gros, lalai si amortit de frig o copleseste, adapostind-o. Resimte frigul. Isi simte inima cum bate, coplesita. Se simte amortita, cu gandurile adapostite in calea stropilor ce se ingramadesc sa pice. Asteapta trenul sa o indeparteze iar..
Ceasornicul din gara veche o dojeneste, desteptand-o. O anunta iar ca s-a grabit, ca a ajuns prea timpuriu. Va trebui sa il astepte..Ofteaza lung si isi acopera cu staruinta parul, pastrandu-si intrebarile sub pata de culoare a umbrelei.
Se anunta trenul. Nici el nu se grabeste, complice iar, la ceea ce va gazdui, in trecere. Si sentimentele sa curga in deriva si gandurile sa se-nlantuie in mersul lui taraganat si lenes. Sa insire pe fereastra aburita ganduri, sa lumineze intunericul cu a lui lumina vie. Sa incerce iar sa creada in cuvinte, sa-si faca drum spre calea ce i se deschide. Sa-l uite iar in gara parasita.
Se urca si surade, caci haina ei ii copleseste indrazneala, facand-o sa se-agite natural, la fiecare pas ce il strabate. Un domn gentil ii curma greutatea, schitand din gesturi indrazneala de a o ajuta in lupta cu bagajele. O stralucire blanda a ochilor o imbie sa-l urmeze inauntru. Isi face drum printre straini, vadit absenti in drumul lor spre scaunele libere. Paseste in compartiment si-il intalneste. Se asaza hotarat, calmandu-si trupul ostenit de inima ce-i bate, coplesita. Aceeasi mare o asteapta iar, prea dornica, prea agitata si nemarginita, cu valuri tulburi, primitoare pana in adancuri. S-a abatut pe acelasi drum, de mult stiut, sperand ca va uita din nou de suferintele pricinuite. Se abandoneaza iar in voia lui, a trenului..
Doi ochi gentili o urmaresc, mirandu-se. Isi amintesc de parul ei frumos, de insufletirea nepatrunsa a ochilor. Albastrul lor ii intalnesc nelinistea si se grabesc sa ii surada, regasind-o..

Anunțuri

19 gânduri despre „Ei doi..si un tren.(part 3)

  1. Daca stai dupa un tren, poti pierde altul . Nu-i mai bine sa te urci in cel gata de plecare ? Nu te ninge, nu te ploua ! :))

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s