Ei doi..si un tren.(part 2)

04f0c274e333c4a9003df0c89d3f552a
După scurt timp, ea păși pe holul mic. Mișcările grațioase și fine dădură un nou suflu încăperii, ademenindu-l să o urmeze afară. Trânti cu greutate ușa la fel cum o deschise și se așeză în același loc. Ce ochi frumoși, dar zâmbetul ei atât de trist..
-Poftim! Ți s-a stins țigarea. Și dădu să-i ofere un foc, un pic timid dar stăruitor, privind-o cu mult interes.
-Mulțumesc, am terminat! Și îi zâmbi de conveniență, vrând să-și mute repede privirea de la străinul ce o privea fascinat, analizându-i gesturile mărunte și stângăcia cu care încerca să se sustragă insistențelor privirii lui. Nu izbuti și se hotărî să se lase în voia privitului pe geam, a lucrurilor mărunte ce se pierdeau în urma trenului grăbit. Ridica din când în când privirea și o întâlnea pe a lui, mereu zâmbitor, mereu de un calm sâcâitor. Îi plăcu. Își aminti de un chip drag pe care îl pierdu, nu de mult timp, și sentimentele contrariate îi conturară obrajii moi, agitându-i sângele și izbutind să-i cutremure întreaga făptură. Îi era dor..Îi întâlni ochii albaștrii și se întrebă cum de erau atât de liniștiți. Își aminti de marea agitată, de freamătul neobosit al valurilor. Ce straniu să găsești atâta familiaritate într-un străin! Surâse potolit ca și cum ar fi mulțumit acestuia pentru sentimentul dăruit.
-Încotro te-ndrepți? Spre Craiova? îl întrebă, accentuând voit cuvântul din urmă.I se păru că reperul nu avea nimic în comun cu situația în care se trezise. Mai ieri era pe malul rece al mării, bucurându-se de valurile agitate și nesfârșite. Când oare începuse visarea în care se ancorase, nevoit? Străinul îi răspunse cu un gest afirmativ. Probabil că răceala mării în luna lui mai îl înduplecase și pe el să se decidă a o părăsi. Cât de nepotrivit! Și iarăși, fără să știe, ghici: complici la capriciile vremii, dezamăgiți de soarele prea aspru și zgârcit. Oare venise, ca și ea să uite cum, din prea multă dorință și avânt, s-a adâncit în dezamăgirea unei iubiri atât de neînțeleasă, de nepotrivită și de greu de stăpânit?
-S-a făcut frig. Intrăm? Chipul lui îi întâlni iar ochii triști și ea ii zâmbi recunoscătoare.Intrară în compartiment, iar ea se așeză cuminte lângă el. Paltonul lui îi acoperi o parte din trupul firav, iar mâna îi alunecă pe sub bărbia fină, cuprinzându-i capul cu multă grijă. Adormiră liniștiți, complici la trăirile de peste zi.
Pe peronul din Craiova forfotă de nedescris. Un cuplu proaspăt dezmeticit de răcoarea dimineții își făcea drum prin mulțimea curioasă, adunată ca la bâlci. Pășeau tăcuți, cu privirile pierdute și gândurile amestecate. Mulțimea difuză corelă cu un tumultuos, dar firesc despărțitor de drumuri. Toate la timpul potrivit!

Anunțuri

15 gânduri despre „Ei doi..si un tren.(part 2)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s