Ei doi..si un tren. (part 1)

737ceca2ea409dd3b474c3cb6f486bff
Privirea ei o ȋntâlni târziu. Trăgea ușor dintr-o țigare finǎ şi se uita pe geam. Siluetele oamenilor rămâneau în urma trenului, ca niște linii neînsuflețite pe care ajungeai să le distingi cu greu. Și peisajul alterna amețitor: mereu staturi, mereu tulpini și umbre de clădiri ce rămâneau în urma ochilor de după geam. Ai fi crezut că trenul nu se sinchisea de tot ce lăsa în urma sa. Așa și era.
Culoarea părului ei părea ireală. Acea nuanță de brunet deschis, viu, pe care cu greu își putu da seama dacă o mai întâlnise până atunci. Chipul alb, cu ten curat și ochi mici, negri și obraznici îl încântară. Era o femeie frumoasă, în floarea vârstei. Și nu înfățișarea ei ii atrăsese atât de mult atenția, ci însăși însuflețirea cu care contempla fiecare reper de care trenul o îndepărta. Țigarea i se stinse rapid. N-o regretă, căci calmul ei nu se datora celei din urmă. Avea în ea ceva misterios, ca un îndemn pe care nu orice privire îl putea citi și înțelege. Era desprinsă din peisajul monoton al compartimentului de tren, cu huse ponosite pe a căror margini stătea inscripționat mesajul sfidător: CFR. O simplă și banală legătură cu realul, restul, poveste.
Se hotărî să o urmărească cu privirea. Și nu din încântare vădită pentru o frumoasă siluetă feminină, ci pentru simplul fapt că îl intriga făptura din fața lui. Atât de sigură și totuși nepotrivită peisajului din care făceau parte amândoi. Atinse stângaci inelul care îi contura degetul mijlociu și oftă.
Un șuierat lung și brutal îi sperie pe pasagerii ce nu-și găseau locul în compartimente. Intră în încăperea mică și se așeză, fără efort, pe scaunul de lângă geamul opac. Nu se sinchisi de orânduitul bagajelor, le sprijini în grabă și le uită lângă ea, neprilejuind altor pasageri dreptul de a-și revendica scaunele libere. Și iar privea pe geam și se pierdea în gânduri, vis-a-vis de ochii lui.
Se lăsa înserarea și distingeai din ce în ce mai greu afară iar lumina superficială a becului îngreuna orice intenție de a desluși figuri și peisaje. Aproape de București, liniștea compartimentului fu asaltată de voci zglobii, de ochi curioși și cercetători care nici să fi știut, n-ar fi înțeles strângerea de inimă pe care o avuse el, de îndată ce lăcașul fu descoperit. O privi și se simți descumpănit. Avu impresia că și pe fața ei se regăsea aceeași neliniște. Oare complota cu gândurile lui?
–Va urma–

Anunțuri

16 gânduri despre „Ei doi..si un tren. (part 1)

  1. Frumos, sincer! Mi-aș dori să pot citi mai des astfel de povești scrise de niște confrați români, însă cu greu îi găsești. Însă am o singură nelămurire: cum pot niște ochi fi „negri și obraznici” ? Înțeleg că ochii trădează sufletul, dar pe câți oameni am cunoscut, unul nu mi s-a părut să aibe ochii „obraznici”. Chiar sunt curios cum vine asta… 😀

  2. mi-a placut insailarea de descriere fotografica, de tip scanner a unei realitati privite prin doar 2 ochi, totusi! si in fundal comentariul binevenit menit sa clarifice perspectivele. continua asa si cu alte insailari de texte! spor la scris! 🙂

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s