Se ne indragostim de toamna..

50da0c3f717f1d03d410c5602ff31d00
Orasul mohorat e galben artificial. Printre cladiri se intrezaresc mici pete de culoare vii, venite inadins sa-i indulceasca postura plicticoasa. Rutina timpului i-a insirat pe asfalturi frunze, caci ele sunt florile pe care toamna le-a cules, abandonandu-le pe strazi si parcuri. Privirea e acaparata de culoare. Si nu de ceea ce distinge in afara, ci de iubirea ce i-o poarta. Priveste jocul vantului pe unda apei. Il simte, caci o infrigureaza, patrunzandu-i hainele subtiri si desteptand-o din visare. Ar vrea sa fie undeva departe. Sa nu priveasca soarele cum se reflecta prin geamurile cladirilor inalte. Si-ar fi dorit sa simta cum paseste pe o alee cu frunze ce-si pastreaza din forma initiala, fara a fi zdrobite de pasii cei grabiti ai trecatorilor. Ar vrea sa prinda soarele cum se revarsa direct la umbra pomilor, fara vreo urma de asfalturi, ori galagie din rutina obositoare a orasului. Curand se insereaza si simte ca-si va potoli din asteptarile staruitoare.
In drumul ei spre casa isi aminteste de un episod de toamna, legandu-si visele de-o simpla intalnire neasteptata. Pe o alee indepartata, i se pare ca-i vede si acum statura inalta. E ganditor si se indreapta absent spre o poteca neumblata. Se apropie sovaitor de el si ii zambeste in treacat. Nu o observa, caci, e prea cuprins de freamatul privelistii armonioase. In fata ei, o banca. Se-aseaza lenesa, lasandu-si sufletul sa se refaca. Se lasa imbiata de culoare si de tacerea inteleasa a parcului. Strainul se aseaza langa ea. Nu-i vede trupul, nu urmareste sa-l citeasca. Distinge doar un zambet cald, sincronizat cu asteptarile indelungate si il primeste, gasindu-l potrivit cu situatia creata. De-atunci, e doar un sir de evenimente ce s-au succes necontenit, ametitoare, iubire ce-o ghideaza astazi, spre aceeasi destinatie. Si nu de parc si de atmosfera relaxanta se simte intrigata: ci de absenta lui. Ar face orice sa imblanzeasca timpului, sa inghete minutele ce vin si nu mai pleaca, sa curme asteptarea dezarmanta ce o intristeaza. Ii este dor de cum era atunci.
Indeparteaza amintirile si se desteapta. In fata ochilor e doar orasul tern, fara culoare. Din suflet ii lipseste o parte. Cum sa distinga galbenul, cum sa tresara cand se aseaza pe o banca racoroasa? E doar o toamna cufundata in ceata. E doar un mic, obscur, oras salbatic.
Primeste un mesaj: -Iar te-ai pierdut in parcul colorat, al toamnei? Te vreau aici, departe de visare..
Zambeste si se-ncumeta sa treaca. Acasa, toamna parcului a prins contur, departe de privirile orasului..

Anunțuri

12 gânduri despre „Se ne indragostim de toamna..

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s