Mult prea contrariata..

5d67d51bda28807b9f93690b68f57e7e-001
Zambetul schimonosit de o durere neintelesa ii deforma gura perfect conturata. Se facea absenta in aparenta, cautand mereu cu privirea o prezenta care lipsea cu desavarsire. Privea insistent la acele ceasului care nu se mai miscau din loc, inversunand asteptarile dornice, cu tainicie ascunse pana atunci.
Nu observa, sau nu constientiza prezenta-i ravasitoare, ca o perfecta arma feminina venita inadins sa tulbure fidelitatea ochilor barbatesti. Era insufletita de sentimente contrariate. Dorea cu toata faptura sa nu se vada nevoita a da explicatii inutile, ori de a parea prea coplesita de iubirea ce i-o purta, si care, era convinsa ca se putea citi cu usurinta din afara. Avea sa soseasca din minut in minut…Si inima-i pulsa ametitor, coplesita de nerabdare.
Cand el intra, isi indrepta privirea spre un alt reper, oferindu-i libertatea de a presupune ca nu fusese asteptat, ci din potriva. Pe masuta ramasese deschisa revista, deloc rasfoita, care fusese cumparata intocmai pentru a-i veni in ajutor. Il saluta abia cand se asezase deja langa ea. Il cerceta superficiala si ii raspunse vag, cu o nonsalanta gandita dinainte. Studie zambetul larg pe care i-l afisa si se simti contrariata. Si-ar fi dorit, in schimbul detasarii, sa-i surprinda buzele intr-un sarut. Isi inlatura gandurile si ii zambi cuminte, cuprinsa de o calmitate exersata, familiara. De ce se chinuia, zadarnicindu-si asteptarile si ascunzandu-si sentimentele coplesitoare?
Se temea de privirea lui. O evita cu greu, fixandu-si privirea spre buzele mari, perfecte. Se gandea ca isi va dezvalui prea imatur sentimentele si ca-l va alunga, devenindu-i o prada sigura. Puterea lui asupra ei o speria. Ii intuia de multe ori cuvintele, gandurile si asteptarile. In fata lui, sentimentele ei deveneau cunoscute. Cu cine se lupta de fapt?
Ochii lui ii fixara privirea nesigura, framantata de intrebarile ce nu-si gaseau raspuns. Tacerea ei, tradata de nervozitate, ii adusera lui o confirmare.
-Mi-a fost atat de dor de tine..ii spuse el, emotionat, apropiindu-si chipul de al ei, in asa fel incat aproape ii taiase rasuflarea cu parfumul puternic, barbatesc.
-Si mie..murmura in gand, ca pentru ea. Buzele ei intre-deschise nu articulara niciun cuvant. Cuprinsa de neliniste, amuti. Mult prea tarziu, caci ochii lui citira si intelesera marturisirea sincera..

Anunțuri

13 gânduri despre „Mult prea contrariata..

  1. Cuvintele amuţite în cerul gurii, rămase nesparte din gânduri, se aud în ochi, aşa cum lui i se întâmplă acolo rostirea de dor să o asculte.

    Iar despre ceea ce scrie undeva sus în engleză, dragostea, când îi e tija fragilă, spune aşa: te iubesc pentru că am nevoie de tine. Celei peste care trecut nişte anotimpuri altele îi sunt cuvintele: am nevoie de tine pentru că te iubesc.

  2. Mi-a plăcut cum te scrii, asta despre a descrie, altfel nu mă opream să îţi las urme. Cât despre „stiluri”, e după cum îşi este fiecare expresie şi expresivitate, dar mai presus de toate, trăire autentică spunândă. Fii în continuare la fel, în limbajul tău sufletesc!
    O zi în frumuseţe să ai.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s