Tuna dar nu ploua. Si cand ploua, ploua cu soare..

In camera a carei usa a ramas deschisa, e intuneric. Perdelele ramase trase ascund orice intentie timida a luminii de a patrunde. E zgomot mare, e marea furioasa si tuna amenintator. Ai crede ca valurile marii vor sa sparga pietrele de la mal, reci si umede, de neclintit. Ieri era linistita si calda..azi, e agitata si nu-si gaseste locul.

Sufletului ii dai ce-ti cere. Ii dai un zambet, ii dai un loc cald in bratele celui iubit. Ii dai framantari si motive de a se indoi. Mai apoi, il lasi sa priveasca marea si sa se piarda in ea. Apoi il iei iar, il trezesti din visare si il asiguri ca vor mai fi..cu siguranta, momente cand se va simti nelinistit. Dar tu esti acolo, esti prezent si il asculti. Asculti si intelegi.  Si cine mai bine decat tine o poate face?

S-au mai domolit norii si fulgerele lumineaza timid, din cand in cand, cerul. Parca si tunetele si-au mai pierdut din intensitate si furie. Se lasa cu soare?! Daca iti intrebi sufletul, el ce asteptari are? Un cer senin, o mare linistita si fara motive de indoiala?! Ar fi prea simplu…si soarele si-ar pierde din intensitate cand si-ar face curaj sa straluceasca pe acelasi cer, azi, plin de nori, si maine plin de soare. Ca sufletul omului…Imagine

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s